Acumularea experienței politice în Elveția, nimic mai simplu...

În urmă cu trei ani, în octombrie 2013, câțiva români inimoși am pornit o acțiune mai mult sau mai puțin neobișnuită: am contactat coducerea celui mai aprig partid elvețian SVP/ UDC. Contactul a avut un scop bine determinat și anume deschiderea unui dialog inoficial, un dialog prietenesc, în cadrul căruia să putem prezenta adevărul despre românii din Elveția. Adevărul este simplu: românii sunt oameni integrați și bine pregătătiți profesional, sunt oameni care respectă și contribuie pozitiv la dezvoltarea socială a sistemului elvețian. Nu negăm existența printre noi a diverselor elemente negative, hoți și alte specii certate cu legea, aceștia însă NU sunt reprezentativi! Nu ei definesc structura comunității de români, deci asta am încercat noi să demonstrăm prin dialogul început cu acest partid și cu șeful, la data aceea, al acestuia, Toni Brunner.

Acum, revenind la mine ca persoană, după acest dialog, pasiunea pentru implicare în politică a început să prindă contur. Am început să mă interesez cine, dar mai ales cum politizează partidele elvețiene, care sunt platformele care au o influență concretă în sistemul legislativ elvețian și nu în ultimul rând am (re)început să mă interesez un pic mai mult despre propria localitate în care locuiesc. În comparație cu alte sisteme politice din Europa, sistemul federalist și  cel al democrației directe cer cetățeanului activ să interacționeze  mai ales la nivel local, înainte de a se implica la nivel național. Nu am cum (vreodată) să reprezint la nivel național un electorat cantonal dacă nu sunt în temă cu problemele locale, dar mai ales cu cele legate de districtul în care locuiesc deci implicit aria votanților mei. Dacă ceva e greu, cred că exact acest pas este cel mai dificil: să începi să înțelegi politica locală a zonei în care locuiești. Setată fiind pe o intepretare a politicii la nivel național, așa cum suntem mai toți obișnuiți în România dar nu numai ci oriunde sistemul este asemănător României, e greu să realizezi din prima încercare că rădăcina politică a fiecărui deputat sau senator federal se află în zona electorală a localității de care aparține. Nu știu dacă sunt eu informată greșit sau dacă m-a lasat memoria dar țin minte că în urmă cu patru ani la alegerile pentru parlamentul României existau liste cu oameni din Bucuresti dar prezenți pe liste în alte județe unde nu doar că nu locuiau dar nici nu avuseseră vreo implicare acolo, locală. Poate greșesc ce am afirmat aici și memoria îmi joacă feste, oricum ar fi cert este: în Elveția nu poți ajunge deputat sau senator federal fără implicare locală! Acestea fiind spuse, este clar că primul meu sfat adresat tuturor celor care ar avea curaj să se implice politic aici, în Eveția poate fi formulat cam așa:

• Aveți curaj și implicați-vă local prin acțiuni politice în partidul pe care voi doriți să-l sprijiniți. Nu contează ce spun vecinii, prietenii, cunoștințele: implicați-vă!

Ceea ce însă contează cel mai mult este ÎNCREDEREA! Și aici nu fac referire doar la încrederea voastră în cei cu care interacționați, ci în primul rând fac referire la încrederea pe care EI o au în voi. Când un om care nu te cunoaște te sună, îți răspunde la mesaje trimise pe E-Mail sau telefon, când un astfel de om te invită la dialog public într-o locație publică, când oamenii din jurul persoanei care-ți acordă încredere apreciază această interacțiunea,  înseamnă că ai în jurul tău oameni cu caracter, oameni pentru care merită să te implici voluntar, oameni pentru care respectul și bunul simț sunt  principii învățate în primii ani de viață, adică au cei șapte ani de acasă, de la părinți. Nu doar Toni Brunner este un astfel de om cu bun simț și Yvette Estermann, Dani Wyss sau Moritz Bachmann  sunt doar o parte din oamenii care în ciuda pozițiilor politice pe care le adoptă au o atitudine pozitivă față de cei cu care interacționează. De ce i-am menționat pe aceștia trei? O iau pe rând...

Dani Wyss, în poză al doilea din stânga, este membrul al conducerii primăriei Malters și șeful Comisiei pentru tineret. Fiecare membru al conducerii unei primării are apoi un resort de coordonat, deci este implicit și președintele acelui resort, numit comisie. Deci Dani este șeful comisiei pentru tineret. Chiar dacă amândoi facem parte din partide diferite, el la liberali eu la SVP, am simțit din primul moment al interacțiunii mele cu el și cu membri comisiei pe care o conduce ...ÎNCREDERE. Au avut și au încredere în mine ca om, ca membru al comisiei și nu în ultimul rând ca politician fie și la un nivel așa restrâns. Mă pot numi deja politician dacă nu am bătut (încă) goarna politică în întreaga Elveție? Da! O pot face pentru că politica începe exact AICI! Începe în cadrul comunității în care locuiești, începe prin a dezbate probleme, a căuta soluții și a promova concepte noi. Prima dată când am participat la ședința de informare a Conducerii primăriei despre activitatea lor trimestrială, m-am simțit eu persoana care încă nu e pregătită să fie prezentă la un astfel de eveniment. Este o dare de seamă pe care conducerea este obligată să o dea partidelor comunității înainte ca acest raport al activității lor să ajungă la localnici. Astfel spus: dacă cei prezenți la un astfel de raport au ceva de adăugat, acela este momentul oportun pentru a cere conducerii mai multe informații sau mai multe rapoarte. După această ședință, membrii conducerii primăriei modifică raportul, dacă este nevoie, apoi îl prezintă localnicilor în celebrele adunări publice, locale. Al doilea sfat pentru persoanele care doresc să se implice în viața politică elvețiană:

• Începeți o implicare la nivel local în cadrul unei Comisii!

O puteți face ca membru al unui partid, deci veți reprezenta în acea comisie un anume partid, dar puteți acționa și ca independent sau membru al unei asociații locale. Multor primării le lipsesc oamenii care să se implice local, pentru satul, comuna sau orașul lor. Și poate că nu strică informația: participarea la ședințele comisiilor NU sunt gratis! Pe lângă experiență mai putețti strânge și ceva bani pentru pușculița vacanței. Al treilea sfat este:

• Nu sperați că veți găsi partidul perfect, partidul imaculat, partidul cu oamenii cei mai corecți sau partidul cu cele mai înalte idealuri!

Nu vă lăsați dezamăgiți de realitatea politică, chiar și a Elveției: NU există partid fără schelete în dulapuri și nu există politicieni fără interese private. Cine e atât de altruist încât să-și piardă timpul, orele libere, cu problemele comunității fără a avea absolut nici un beneficiu, fie el și legat de prestigiul acelei persoane, atunci înseamnă că respectiva persoană trăiește într-o viață ireală! Dacă te implici, trebuie să ai un scop bine definit. Să știi DE CE o faci, care sunt avantajele și dezavantajele implicării, să știi că oricând, oricine te poate judeca, scuipa și arunca cu tot felul de acuzații în tine. Deci DE CE  te expui? Întrebarea trebuie să ti-o pui tu ție, iar răspunsul trebuie să te convingă să continui, adică să fie bine argumentat. Ca să știi să alegi oamenii cu care va urma să colaborezi ai un criteriu bun de selecție: ALEGE oamenii care au încredere în tine și tu în ei! Cei care îți cer să îi urmezi orbește, dar te bănuie pe tine de tot felul de inepții, sunt oameni FALȘI de care cel mai bine este să te îndepărtezi cât poți de repede. Când unii te vor gol ca ei să te poată face de râs, înseamnă ca ai în preajma ta oameni falși. Goliciunea nu se referă la cea fizică ci la acea încredere oarbă pe care unii o cer altora dar ei nu o oferă în schimb.

Ce înseamnă această încredere oarbă pe plan politic...

Tot ce am scris până acum în acest text are o legătură directă cu implicarea politică, nu cu viața privată! Deci, pe plan politic trebuie să ajungi să ai în jurul tău oameni în care să te poți încrede orbește. E ca și cum ai pleca să cucerești Everestul cu o echipă de specialiști. Fiecare membru al unei echipe are o anume experiență. Eu de exemplu, ca nou venit, nu am nici rutina nici experiența celor care fac politică de peste 20 sau chiar 30 ani. Riscul unui dezastru e mare. Riscul unui eșec nu ar fi cea mai mare problemă, cine nu e ales o dată poate candida altă dată, mereu și mereu până nu-l mai ține vârsta. Eșecul cel mai mare poate veni prin gafe politice care au apoi, sau pot avea, urmări grave. Decizii greșite, exprimări nepotrivite, coaliții false pot distruge cariera politică a unui om care se află abia la începutul drumului. Luptele interne și externe există în fiecare partid. Lupa pentru supremație este la fel de perfidă ca în orice altă țară. Cum reușești să te ghidezi, ce instrumente îți pot fi de folos când vei alege oamenii în care vei fi nevoit(ă) să ai încredere oarbă? Simplu: îi testezi! Sfatul numărul patru:

• Testează nivelul de încredere pe care îl au acei oameni în tine care îți solicită la rândul lor încredere deplină.

Testarea nu trebuie să fie complicată, există diferite metode, eu o dau de exemplu pe a mea. Când am primit propunerea de a mă implica politic la nivel local am vrut să mă conving că nu am dat (iar) de oameni care nu au alt scop decât profitul personal. De fel am așa o slăbiciune să muncesc precum boul la jug și o mai fac și voluntar, deci sunt o victimă bună pentru diverși indivizi puși pe profit personal. Când am primit propunerea de colaborare politică am spus da, apoi am rugat să mi se acorde un interviu. Am primit acordul interviului și mi s-au cerut pe mail întrebările. Am răspuns că ele vor fi surpriză. Lucru neobișnuit, nu poți interacționa cu oameni politici cerându-le un interviu fără să le spui despre ce va fi dialogul. Încrederea persoanei care urma să fie intervievată se reflectă prin acceptarea acestei propuneri, conștientă fiind că nu voi exagera sau voi crea o situație penibilă. Ajunsă la ora și locul progamat pentru a purta acel dialog, interviu, am schimbat programul. În loc de interviu am pregătit o mămăligă românească cu vin românesc. Materia primă: mălai, smântână, brânză Feta și cașcaval am cuparat din magazilul localității unde a avut loc întâlnirea, evident am păstrat bonul, ca dovadă a provenienței acelor alimente. Da, sună cam paranoidă acțiunea dar adevărul este că toți vrem să știm ce ni se pune pe masă...

Când a venit momentul dezvăluirii acțiunii mele, adică  informarea că în loc de interviu va avea loc o mică lecție de gătit românește, am crezut că în secunda următoare îmi va cădea cerul în cap. A fost cea mai tensionată secundă din ultimii 20 de ani ai vieții mele. Sunt suficient de matură să știu că ațiunea mea putea  șterge definitiv orice relație pozitivă pe plan politic. Am fost întrebată: "Ce ti-ai propus exact?" Am răspuns: "Să gătesc ceva românesc și să mâncăm noi și persoanele prezente această mâncare". Întrebarea următoare a fost primul semnal al unei umbre de neîncredere: "Și dacă voi mânca, mai trăiesc?" Woau...dar ce credea că-l voi otrăvi de față cu vreo 30 de martori? Logic că afirmația lui a fost pripită dar a apărut instinctiv. Probabil că unii oameni chiar au temeri că românii vor să facă mereu rău altor oameni, să-i otrăvească sau cine știe, poate suntem chiar vampiri ?! Răspunsul meu a venit la fel de promt: "Dacă te otrăvesc pe tine, voi fi nevoită să mă otrăvesc și pe mine, măcar să pară apoi că am preluat scenariul din Romeo & Julia!" În următoarea secundă, rațiunea a pus  iar stăpânire pe el și am reușit pe lângă degustarea unui vin românesc, a mierii de salcâm din România și a mămăligii făcute de mine acolo pe loc, să realizăm și interviul propus. Sunt convinsă că acțiunea mea a fost cam amară, chiar dacă din partea lui bună voința a fost imensă. Totuși, pentru mine și pentru viitoarea mea implicare în politică un lucru e cert: în acest om, Toni Brunner, EU pot avea încedere deplină și asta se datorează în primul rând faptului că și el are încredere în mine! Chiar dacă va renunța la politică, ceea ce nu cred, va fi omul la care, la nevoie, voi cere un sfat. E omul care dacă-mi va spune: "Giorgia, ai grijă o iei în direcție greșită!" voi crede. Voi crede pentru că am încredere în el. Un om care m-a invitat la o masă de prânz în restaurantul în care erau prezenți o sumedenie de politicieni fie din senat fie deputați ce ar fi putut interpreta eronat prezența mea la acea masă, un om care-și asumă expunerea publică cu mine, alt om, dar din nefericire de sex opus, fără a avea gânduri nepotrivite sau fără a-și pune întrebarea dar ce urmărește respectiva de la mine, este un om cu bun simț, educat și care merită o implicare a mea pentru o cază comună.

Nu  voi fi mereu de acord cu toate punctele partidului din care fac parte, am spus: sunt liberală! Dar astăzi, la trei ani de la prima interacțiune cu oamenii precum Dani (FDP), Yvette (SVP), Moritz (el este șeful meu de partid aici local și cel care m-a propus în comitet și ca delegat național)  sau Toni  pot spune, am alături de mine oameni care au avut și au incredere în mine deci am la rândul meu încredere în ei. Acesta este și motivul pentru care din luna noiembrie voi începe o nouă acțiune prin organizarea la nivel cantonal a secțiunii Neue Heimat Luzern. 

Despre colaborarea cu Yvette Estermann și platforma Neue Heimat Luzern în curând mai multe detalii.

Până atunci însă, în încheierea acestui material postez și un album complet cu imagini de la Dialogul politic care a avut loc în Malters în cadrul Școlii de Vară parte a proiectului O oră pentru democrație, unde invitații au fost politicieni locali și federali.